Am scris gândul ăsta asta prin iarnă, după ninsorile puternice. Dar al uitat de el și îl public acum:

Acum multi ani, cand se organizau proteste bicicliste, exista o strigatura: “vrem orase pentru oameni”. Multa lume (mai ales soferi) nici acum nu cred ca au inteles despre ce era vorba: infrastructura din multe orase si mai ales din Bucuresti este proiectata cu prioritate pentru masini personale, in detrimentul biciclistilor sau a transportului in comun. Si mai ales 8n detrimentul pietonilor. De parca oamenii n-ar fi prima data pietoni si abia apoi soferi.

Din pacate, la fel este si cu intretinerea infrastructurii – masinile sunt avantajate in mod evident: carosabilul este primul eliberat de zapada si uneori zapada e aruncata direct pe trotuar sau pe pista de biciclete; sunt curatate de gunoaie sau nisip, au scurgeri mai bine facute si este facut in asa fel incat masinile sa poata circula.

Tot pentru masini s-a taiat si acel spatiu verde care exista in general intre carosabil si trotuar. S-au construit acolo parcari parazitare (adica amenajate minimal, pe marginea drumurilor) care cel mai adesea incurca traficul in momentul in care o masina se incadreaza pe strada. Era locul in care zapada putea fi depozitata fara lrobleme pana venea primavara. Acum plugurile imping zapada spre aceste parcari si proprietarii masinilor o arunca din nou pe strada intr-un bambilici grotesc.

Las mai jos cateva imagini care arata cat de diferita e abordarea “strada VS trotuar” in Bucuresti.

Sunt sau nu pietonii sau biciclistii discriminati in Bucuresti?